Știi cum e atunci când ți se pare că ai mai văzut/simțit/auzit o anume chestie? Așa i s-a întâmplat și lui numai că nu era un deja-vu. Era o parte din ceea ce visase. Se trezește într-o dimineață, normal (numai avusese de atunci nici un vis de genul acela, aproape că și uitase) și se uită la ceas: 26 octombrie. Când vede data aceasta simte cum inima începe să-i bată mai repede. Se ridică repede din pat și își pune mâinile în cap. Nu putea să-și dea seama de ce a reacționat așa. Încearcă să se liniștească și să-și amintească. Se duce în bucătărie și-și umple o cană cu cafea fierbinte. O bea, încet și precaut ca să nu se frigă. Gata… și-a amintit. Era vorba de… visul pe care l-a avut acum 15 zile… cel în care își văzuse o bună parte din viața lui, sau cel puțin cîteva evenimente importante. Da… în vis ține minte că încercuia data de 26 octombrie… dar nu știe ce an. Anul ăsta sigur nu pentru că atunci cineva îl ținea de mînă… o femeie. În fine… încearcă să lase la o parte chestia asta și să-și vadă de restul zilei. În seara asta e marea petrecere.

Seara se îmbracă frumos, se aranjează ca o doamnă singură în vârstă, care nu a mai avut parte de acțiune de mult timp și iese pe ușă, lăsând în urma lui toate grijile (inclusiv visul) dar și o dâră puternică de parfum ce-ți umplea nările. Era un tip singuratic. Singurele persoane din jurul lui erau prietenii și părinții. Nu știa nici el de ce era atât de singur. Rămăsese așa, poate din cauza că-și lăsase viața sentimentală la o parte, concentrându-se pe lucruri mai importante, în viziunea lui. Dar de la un timp a realizat cât de singur este și intrase într-un fel de depresie. Se simțea de parcă avea o boală. O boală incurabilă, după părerea lui. O stare urâtă, care se manifesta prin delăsare, ignoranță, invidie, ipocrizie și alte calități care nu-l făceau un om tocmai plăcut.

Se întălnește cu prietenii lui și pleacă spre club…. Restul aici.

Vine acasă târziu, obosit și cu ochii roșii, se bagă în pat. Încearcă să adoarmă dar nu poate. Se gândește în continuu la ce i s-a întâmplat toată ziua și cum se poate ca în scurt timp să ți se schimbe viața. Se ridică din par și își umple un pahar cu apă. Lichidul rece îi cam deranjează gâtul și stomacul dar măcar îl revigorează. Se simte de parcă nu a mai băut apă de săptămâni. Parcă îi este și foame dar nu vrea decât să se întindă în pat și eventual să adoarmă. Dar tot nu reușește, parcă îi e și frică să mai doarmă… imaginile îi revin în minte cu o viteză care îl face să tragă aer în piept. Începe să-și aducă aminte cum și-a început ziua. Tot în patul în care încearcă acum să uite totul și să adoarmă s-a trezit.

S-a trezit speriat de ce văzuse în vis. S-a ridicat brusc și a început să caute o hârtie și ceva de scris. Odată găsite, începe să scrie tot ce-și aduce aminte. La început scrie câteva cuvinte: ”destin, fata din club, beție, salvare, regăsire, poveste de dragoste, ceartă, boală, băutură, depresie, revenire,”… restul pe amdoar18ani.ro

Multe. Multe în jur. Nu înţelege nimic. Ce naiba se întâmplă? El chiar vrea să înţeleagă. Încearcă mult. Strânge din dinţi şi îi aude cum scrâşnesc. Se plimbă pe stradă. Se uită la asfaltul ud. Simte fiecare picătură de ploaie care se spulberă pe pielea lui. O picătură de ploaie… spulberată într-o clipă. Exact ca viaţa. Simte tot. Simte vântul care îi ridică parul pe mâini, simte cimentul sub tălpile de cauciuc ale teneşilor, simte singurătatea, simte respingerea. Nu înţelege de ce. Merge singur printre oamenii care se izbesc de el. Nu-l vede nimeni. E un nimeni pentru ei… restul pe amdoar18ani.ro

Se trezeşte, nerăbdător să o vadă. Chiar dacă s-au cam certat aseară şi ştie că ea e supărată, are încredere(ca întotdeauna) că o să treacă peste cu bine. Ştie că nu există dragoste fără sacrificii cum ştie că nu tot ce străluceşte este întotdeauna aur. Şi mai ştie că şi ea ştie asta. Se îmbracă nerăbdător şi pleacă, ştiind că pleacă prea devreme şi că o să o aştepte mult. Dar nu conta pentru el. Măcar să fie mai aproape de ea. Pe drum vede doi bătrânei ţinându-se de mână. Nu credea că o să se simtă aşa: imediat s-a gândit la ea şi… i-a plăcut. A observat cât de mult l-a schimbat… în tot. Şi-au dat unul altuia lumea peste cap. Se gândea că şi ei sunt “bătrâneii care se ţin de mână şi la vârsta asta”. Ajunge, într-un final la ea şi o aşteaptă pe scări. Se gândeşte la ce o să îi zică şi parcă se linişteşte şi pe el. Când ajunge şi ea încep să vorbesc. Vorbesc, îşi explică mai multe, îşi confirmă încă o dată anumite sentimente. Îşi dau seama că ce au ei nu are multă lume şi mulţi nu ştiu cum e pentru că se grăbesc să judece şi să generalizeze. Se liniştesc, se îmbrăţişează, se sărută. Doar ei doi într-un parc plin de oameni. Trăiesc clipa. Nu se gândesc la nimic altceva. Tot ce e important e “acum” şi ei ştiu că o să fie şi “atunci” şi “mâine”. Sunt atât de perfecţi încât îşi completează unul altuia frazele, zic amândoi, în acelaşi timp, acelaşi lucru. Nu ştii că există ceva până nu trăieşti pe pielea ta. Asta e povestea lor. O poveste grea, frumoasă, cu multe încercări, unică. Asta e povestea lor.

Se uită în jur: era pe un bloc destul de înalt. Priveliştea îl făcea să simtă furnicături pe şira spinării. Nu prea îi plăcea înălţimea. Cum a ajuns aici? Nu-şi aducea aminte nimic. Se uită din nou în jos: linişte. Nici urmă de fiinţă. Doar asfaltul rece. Se întreabă din nou cum a ajuns acolo. Nu vede nici o uşă sau geam pe unde ar fi putut ieşi. Deci cum a intrat?… http://amdoar18ani.ro/dilema/

El se trezeşte cu ea în braţe. În acelaşi timp ea deschide ochii şi amândoi râd. Stau şi vorbesc ore în şir. Chiar şi când nu vorbesc este frumos. Se ridică din pat şi se duce pâna la magazin să ia ţigări. Când se întoarce se bagă iar în pat şi se uită  la ea cum visează. Îşi aminteşte cum a început totul.

El era într-un club cu prietenii lui când a văzut-o pentru prima dată. A doua zi s-a interesat şi i-a aflat id-ul. Au vorbit pe mess şi el a întrebat-o dacă vrea să se întîlnească.  Ea a zis că da.  S-au întîlnit.  Au vorbit(mai mult ea decât el). El a condus-o acasă şi i-a trimis mesaj că i-a placut si că ar mai vrea să se mai întâlnească. Ea i-a trimis înapoi întrebându-l dacă poate mâine. Plin de fericire i-a zis că da. S-au întâlnit a doua zi, şi ziua de după, şi după o săptamână şi tot aşa. Într-o seară după ce s-au întors dintr-un bar el s-a apropiat de ea şi a sărutat-o cât mai aproape de buze. I-a luat mult pâna a făcut asta pentru că ea tocmai ce ieşise dintr-o relaţie lungă, plictisitoare şi degeaba(din câte zicea ea). A observat că ea nu îi răspunde cu un sărut aşa că a zis încet: “Am înţeles!” după care a zis că pleacă. Ea îi spune că vrea să-l conducă până afară(ei fiind în bloc). Zis şi făcut. Înainte să iasă din scară el se mai apropie de ea o dată ca să o sărute, de data aceasta pe obraz. Amândoi au închis ochii si buzele lor se atinseră. Urmă un sărut frumos şi… natural. Abia mai târziu el avea sa-şi dea seama că totul cu ea este atât de natural. După aceasta el a plecat acasă. Pe drum primeşte un mesaj de la ea spunându-i că vrea să vorbească cu el când ajunge acasă, pe mess. L-a lovit cu genunchiul în… coaste. Adică i-a tăiat tot avântul de “Yeay! I kissed her!” Ajuns acasă nerăbdător a intrat pe mess şi a întrebat-o ce vroia să zică. Ea îi spune că “fostul” face urât şi că nu vrea să-l afecteze pe el cu ceva. El, calm ca totdeauna începe să-i explice. A reuşit să o convingă. Aşa că peste două zile iar s-au intâlnit. Şi parcă în fiecare zi era din ce în ce mai frumos. Totul era atât de natural. A trecut 1 săptămână, 1 lună, au trecut 2, 3, ei din ce în ce mai fericiţi. El se gândea la ea în fiecare zi şi când nu era cu ea începea să fie paranoic şi să i se pară tot felul de lucuri. Şi ştia că şi ea simţea la fel. Şi aşa era. Dacă nu se vedeau, vorbeau la telefon cu orele. Nici unuia nu i se mai întamplase aşa ceva. Reciprocitate. Totul era atât de natural. Totul este atât de frumos.

Acum el se uită la ea şi zâmbeşte. Sfârşit? Nici pe departe.Poate Început.